Executarea văruitului pe suporturi noi

 

   Pentru a efectua o zugrăveală cu lapte de var pe suprafețe noi pe care nu s-a aplicat încă nici un finisaj, sunt necesare următoarele operațiuni tehnologice:

 -  stingerea varului,
 -  pregătirea suportului în vederea văruitului,
 -  umezirea suportului,
 -  aplicarea grundului sau a paciocului,
 -  văruitul propriu-zis, manual sau mecamizat,
 -  tufuirea, în cazul văruitului manual,
 -  efectuarea eventualelor retușuri.

  În continuare vor fi prezentate pe larg aceste operații.

STINGEREA VARULUI

  În vederea stingerii varului sunt necesare următoarele:

 -  Un vas: cazan, bidon, covată de lemn sau de metal, în funcție de cantitatea de var necesară.
 -  O scândurică sau o lopată pentru amestecarea varului în timpul procesului de stingere.
 -  O sită rară (poate fi și un ciorap de mătase sau o bucată de tifon) pentru strecurarea varului proaspăt stins.
 -  Pentru depozitarea varului stins pot fi utilizați cu succes saci din material plastic, butoaie din lemn, metal sau chiar din plastic. Sacii din material plastic înlocuiesc butoaiele și gropile de var, în plus nu permit evaporarea apei asigurând în acest mod obținerea unei paste de var de calitate, de asemenea, se pot transporta ușor dintr-un loc în altul, după necesitate.
 -  Apă caldă (întotdeauna este de preferat celei reci); pentru stingerea unui kg de var bulgări sunt necesari cel puțin 3 litri de apă. Trebuie reținut că întotdeauna se folosește numai apă curată (potabilă).
 -  Mănuși de protecție din piele sau din material plastic pentru a preveni eventualele arsuri.
 -  Ochelari de protecție - pot fi ochelari de soare - pentru a feri ochii în timpul procesului de stingere a varului.
 -  Grăsimi până la 3 - 4% din din greutatea varului bulgări ca: ulei comestibil, ulei de in, seu de oaie, grăsimi de porc ș.a., se adaugă în timpul fierberii varului sub forma de șuviță, amestecând energic. Varul îmbunătățit cu grăsimi se utilizează la primul și la ultimul strat.

  Varul bulgări, după modul de stingere, se împarte în 3 categorii, var cu stingere rapidă, moderată și lentă.

  Varul bulgări, indiferent cărei categorii aparțin, înainte de stingere se granulează (mărunțește).

  Varul cu stingere rapidă este cel mai bun. Când se face stingerea întotdeauna se pune varul peste apă și niciodată invers; nerespectarea acestui principiu dăunează calității pastei de var. Vasul destinat stingerii acestui fel de var se umple doar pe trei sferturi cu apă - de preferat caldă - apoi se toarnă bulgării de var mărunțit, fără a depăși suprafața apei. Degajarea de vapori indică momentul începerii amestecării energice, dacă este cazul se mai adaugă treptat apă caldă.

  Amestecul varului se continuă după încetarea degajării vaporilor cel puțin încă un sfert de oră. Grăsimile se adaugă treptat și sub formă de șuviță numai când începe fierberea varului.

  Din momentul începerii degajării vaporilor și până la terminarea stingerii varului se amestecă continuu. Varul neamestecat bine rămâne în parte nestins.

  Varul cu stingere moderată poate fi stins după cum urmează: varul destinat stingerii se umple umple pe jumătate cu var mărunțit, se toarnă jumătate din cantitatea de apă caldă necesară stingerii varului, fără a-l acoperi cu apă mai mult de un deget. Din momentul începerii fierberii se amesteca energic conținutul, adăugând treptat restul de apă caldă. Când apar semnele că stingerea s-a terminat - adică nu se mai degajă vapori, se mai continuă amestecarea aproximativ un sfert de oră, după care se consideră că operația sa terminat. Pentru stingerea varului bulgări cu viteză de stingere moderată folosirea apei calde este obligatorie; aceasta poate fi chiar clocotită.

  Varul cu stingerea lentă se introduce în vas fără a depăși trei pătrimi din volumul vasului. Peste varul mărunțit se toarnă apă caldă până când se umezește, în nici un caz nu trebuie acoperit cu apă. Când începe fierberea se adaugă câte puțin, treptat, restul de apă caldă până se termină stingerea adică nu mai apar vapori. Varul cu stingere lentă din momentul punerii în vas și până la terminarea procesului de stingere nu se amestecă absolut de loc. Amestecarea se face numai după stingerea completă a varului. Imediat după terminarea stingerii, varul trebuie strecurat în alt vas, printr-o sită; în acest mod sunt separate granulele nestinse, pietricele și diferite corpuri străine.

  După cum se poate constata este deosebit de important să se știe tipul de var cu care se lucrează. În cazul în care tipul de var nu se menționează la cumpărare, se va proceda la determinarea acestuia, căcând proba pe o cantitate mică de var.

  Indiferent de tipul de var bulgări din care s-a obținut, pasta de var se poate folosi la lucrările de zidărie numai după câteva zile de la data stingerii varului, iar pentru tencuieli după cel puțin două săptămâni. Pentru a se obține o văruială aderentă de suport, rezistentă în timp, se recomandă ca durata de la stingere până la aplicare să fie cât mai mare, în nici un caz sub o lună.

  Pasta de var trebuie păstrată numai în saci de plastic, rezistenți, legați la gură sau în vase bine acoperite. În timpul păstrării pastei de var, dacă e de mai lungă durată, trebuie urmărit din când în când ca stratul de apă care se formează la suprafață să nu se evapore și să se usuce varul. Dacă apa sa evaporat, se adaugă altă cantitate și bineînțeles vasele se acoperă din nou etanș.

  În timpul păstrării, granulele de var nestinse cad pe fundul vasului, împreună cu alte impurități mai mari, fapt pentru care pasta de var de pe fundul vasului nu se utilizează.

  Pasta de var trebuie ferită de îngheț, care poate să o deprecieze. O pastă de var bine preparată și păstrată este densă, cu aspect lucios, lipsită de pietricele sau bucățele de var nestins. Uneori se găsește și în comerț pastă de var, ambalată în pungi din material plastic, care nu este cu nimic inferioară celei preparate în gospodărie.

PREGĂTIREA SUPORTURILOR PENTRU VĂRUIT

  Calitatea unei văruieli depinde în bună măsură și de suportul pe care se efectuează. Acesta poate fi: beton, cărămidă, tencuială cu var sau ciment, ipsos etc. În primul rând suportul trebuie să fie bine uscat, întrucât umezeala întârzie uscarea văruielii care, în plus, va fi pătată, unele pete persistând chiar și după uscare.

  Suporturile de ipsos și tencuielile, în condiții normale, se usucă în aproximativ 15 zile, iar cele de beton în două luni, de la data turnării.

  În al doilea rând suportul pe care se execută văruiala trebuie să fie cât mai plan. Uneori suportul din beton poate prezenta pe alocuri mici ridicături, „gâlme”, care vor fi îndepărtate cu ajutorul dălții până se obține o suprafață plană. Indiferent de suport, pe suprafața acestuia pot rămâne stropi de mortar, var etc. care se vor îndepărta cu ajutorul șpaclului sau a glaspapirului, în funcție de rezistența acestora.

  Manevrarea șpaclului trebuie făcută cu atenție pentru a nu zgâria suportul.

  În cazul în care sunt unele mici adâncituri (zgârieturi, pori) acestea vor fi remediate cu ipsos amestecat cu lapte de var sau cu ciment cu aracet (vezi rețetele destinate preparării chitului). Pe beton sau pe tencuielile pe bază de ciment nu se aplică chitul preparat cu ipsos și apă, deoarece se exfoliază și nici chitul în a cărui compoziție intră clei. Compoziția se prepară în cantități mici. Zugravii folosesc în acest scop canciocul (a). Pentru înlăturarea micilor defecțiuni existente pe tencuielile în a căror compoziție a fost incorporat ciment se folosește un chit preparat din lapte de var sau aracet. Defecțiunile ivite pe tencuielile executate cu mortar de var, fără ciment, pot fi reparate cu orice fel de chit, fără ciment.

  Ca urmare a acestor remedieri pot apărea unele denivelări pe suport care vor fi șlefuite cu glaspapir până când se aduc la nivelul peretelui.

  După aceste operații, suportul se curăță de praf cu ajutorul unei mături, cârpe, bidinele, aspirator, începând de sus în jos. Urmează apoi curățirea pardoselii pentru a evita ridicarea și depunerea prafului peste zugrăveala proaspătă.

UMEZIREA SUPORTULUI

  Înainte de a aplica grundul sau văruiala propriu-zisă, mai bine spus înainte de a trece la realizarea vreunui strat de văruiala, suprafața în cauză trebuie în mod obligatoriu umezită cu apă curată, la temperatura camerei.

  Suprafețele din lemn nu se umezesc înainte de a fi zugrăvite, acestea cedează mai greu apa și altfel zugrăveala va fi pătată, iar structura lemnului poate să se deterioreze. Este bine să se rețină faptul că nu toate suporturile absorb aceeași cantitate de apă. De exemplu, betonul absoarbe puțină apă și de aceea răgazul dintre sfârșitul umectării și momentul primei văruiri va fi mai scurt de cât la suporturile de tencuială sau de ipsos.

  Apa folosită la umectare suportului contribuie la întărirea peliculei de var deoarece pentru pietrificarea acesteia e nevoie (câteva ore) de o anumită stare de umiditate a suportului și a mediului. Umectarea se face până la saturație suporturilor chiar dacă timpul este noros. Pe vreme călduroasă suporturile - în afara celor de lemn - se îmbibă cu apă până la saturație ori de câte ori este nevoie.

  Dacă suporturile nu sunt bine umectate înainte de a trece la văruit, stratul de var nu se fixează bine și „se ia” de pe suport la atingerea acestuia cu mâna sau haina. Cei care efectuează această operație trebuie să acorde multă atenție umezirii suportului înainte de a trece la zugrăvitul cu laptele de var, deoarece sunt zone ale aceluiași suport care absorb mai multă apă, iar altele mai puțin. în general se recomandă umectarea manuală care este mai eficace și prin faptul că astfel se distribuie în mod uniform impuritățile aflate în urma desprăfuirii pe suport și nu se aglomerează în anumite zone, lucru care se obține la umectarea suprafețelor verticale cu aparate de pulverizat: pompă de zugrav, aspirator etc. În timpul umectării se vor feri cu grijă instalațiile electrice, deoarece se pot produce scurt-circuite.

  La început, cam cu o oră înaintea începerii văruitului, se umezește întreaga suprafață apoi, în timp, aceeași persoană sau alta umectează porțiunea care urmează a fi imediat văruită, timpul dintre ultima umectare și începerea văruitului va fi de aproximativ 10 - 15 minute. Această operație se execută metodic, umezind întâi tavanul și apoi pereții de sus în jos, distribuind apa cât mai uniform posibil pe întreaga suprafață. Dacă suprafața umezită începe să se usuce înainte de a ajunge la ea cu văruitul se mai umezește o dată. Suportul se umezește chiar și în cazul în care se adaugă sare în var, în scopul de a încetini uscarea. Suprafețele vechi care urmează a fi revăruite se umezesc ca și cele noi, procedând ca mai sus ⬆, dar fără a le suprasatura cu apă.

OBSERVAȚIE:

Acțiunea de a umecta și rezultatul ei - A umezi ușor (și numai la suprafață)
Suport, suporți - Parte a suprafețelor ce se aplică varuri, vopseli etc.

 

PREPARAREA ȘI APLICAREA GRUNDULUI

  Prin grund se înțelege primul strat de material aplicat pe suprafață, care urmează a fi finisată prin văruire, tencuire, vopsire etc., pentru a asigura o mai bună legătură între stratul cu care se face finisarea și suportul respectiv.

  După ce s-a făcut pregătirea suportului, descrisă anterior, se trece la grunduirea acestuia, care se poate face cu diferite amestecuri. În continuare vă punem la dispoziție câteva rețete pentru prepararea grundului necesar la zugrăvelile cu var.

  Rețeta 1:

1.   Var bulgări .......... 2 kg,
2.   săpun de rufe .......... 0,2 kg
3.   ulei comestibil .......... 50 ml,
4.   apă cât se cere până la obținerea consistenței de lucru.

  Săpunul se mărunțește cu ajutorul unui cuțit sau se dă pe răzătoare și se pune la topit (într-o oală la fiert), în cel puțin 2 litri de apă, la un foc mic. Uleiul comestibil poate fi înlocuit cu seu de oaie, untură de porc, ulei de rapiță, ulei de in fiert ș.a. Grăsimea se toarnă sub formă de șuviță în săpunul aflat în fierbere, care se mai ține pe foc încă câteva minute, timp în care emulsia se amestecă în permanență (atenție săpunul dă ușor în foc).

  Această emulsie se pune în varul bulgări, în timpul fierberii acestuia, sub formă de șuviță, amestecând energic. La varul bulgări cu stingere lentă emulsia de săpun-ulei se adaugă numai după ce a început fierberea, amestecând continuu circa 15 minute.

  Acest grund poate fi aplicat atât la exterior cât și la interior, în plus are o mare putere de nivelare a suportului. Poate fi întrebuințat la zugrăveli imediat, dar devine mult mai bun după cel puțin două săptămâni.

  Când se urmează obținerea unei zugrăveli numai pe baza acestui grund, obligatoriu toate straturile se vor aplica numai manual, datorită faptului că în compoziția sa intră uleiul.

  Rețeta 2:

1.   Var pastă .......... 5 kg,
2.   alaun de potasiu .......... 0,4 kg,
3.   apă până la obținerea consistenței.

  Varul pastă se diluează cu apă caldă, apoi se adaugă alaunul de potasiu dizolvat în puțină apă clocotită.

  Alaunul de potasiu ajută la fixarea varului de suport, făcându-l totodată impermeabil și mai rezistent.

  Grundul acesta se recomandă în mod special la zugrăvirea fațadelor. Deși este ceva mai scump decât cel preparat după rețeta anterioară, are avantajul că este mult mai rezistent în timp. În plus cere ca numai primul strat să fie aplicat manual, celelalte putând fi aplicate mecanizat.

OBSERVAȚIE:

ALAUN - Nume dat sărurilor pe care le formează sulfatul de aluminiu cu diferiți alcalini; mai cunoscut este cel de potasiu (popular piatră-acră), folosit în farmacie, vopsitorie, tăbăcărie, în industria hârtiei etc.

  Rețeta 3:

1.   Var pastă .......... 5 kg,
2.   zer sau lapte de vacă, oaie, bivoliță până la obținerea consistenței de lucru (circa 2 litri).

  Zerul și laptele conțin cazeină, care dă varului rezistență, aderență și impermeabilitate. Poate fi folosit ca atare sau îndoit și chiar întreit cu apă.

  În pasta de var se adaugă zer sau lapte. Lichidele vor fi încălzite la 30 - 40°C.

  Zerul și laptele de vacă pastelează puțin zugrăveala pe bază de var și o face mai plăcută.

  Grundurile cu zer sau lapte se folosesc atât la interioare cât și la exterioare, putând fi aplicate manual sau mecanizat cu excepția primului strat care obligatoriu se aplică manual.

OBSERVAȚIE:

 CAZEINĂ - Substanță albuminoidă care se extrage din lapte și formează partea componentă esențială a brânzeturilor.

  Rețeta 4:

1.   Var pastă .......... 5 kg,
2.   făină de grâu .......... 0,5 kg,
3.   apă până la obținerea consistenței de lucru.

  Făina de grâu se amestecă bine cu apa rece și apoi se strecoară printr-o sită directă în laptele de var, preparat cu apă fierbinte.

  Se folosește numai la interioare, mărește durabilitatea și rezistența zugrăvelii. Poate fi utilizat și la exterior, dar numai ca strat de bază; se poate aplica și mecanizat începând cu al doilea strat.

  Rețeta 5:

1.   Var pastă .......... 5 kg,
2.   sare de bucătărie .......... 0,150 kg,
3.   apă până la obținerea consistenței de lucru.

  Sarea de bucătărie se dizolvă în puțină apă fierbinte și se toarnă în laptele de var.

  Acest grund este indicat mai mult la zugrăvitul fațadelor, mai ales când aceasta se face vara; sarea fiind higroscopică nu permite uscarea bruscă a stratului de var și astfel contribuie la fixarea văruielii. Nu se aplică în anotimpurile ploioase, deoarece se usucă greu și zugrăveala poate să apară pătată.

  Rețeta 6:

1.   Var pastă .......... 1 kg,
2.   vinarom (aracet) .......... 0,1 kg,
3.   apă până la obținerea consistenței de lucru.

  Vinaromul sau aracetul se diluează cu o cantitate dublă sau triplă de apă și se omogenizează cu laptele de var.

  Primul strat de grund se aplică cu bidineaua, iar celelalte pot fi aplicate și mecanizat. Se folosește atât la interioare cât și la exterioare.

  Indiferent de rețeta după care s-au preparat, grundurile folosite la primul și la ultimul strat vor fi îmbunătățite cu grăsimi și cu săpun de rufe în proporție de circa 3% din cantitatea de lapte de var. Aceasta deoarece primul strat uniformizează absorbția mai bine, iar ultimul devine mai rezistent față de agenții atmosferici, mai ales la exterioare, rezistență sporită prin adăugarea de grăsimi sau săpun de rufe,

  Înainte de a fi aplicate, toate soluțiile de văruială se strecoară.

PREPARAREA ȘI APLICAREA PACIOCULUI

  Paciocul este un grund la care se adaugă 3 - 5% ipsos raportat la cantitatea de grund preparat, pentru ai spori puterea de acoperire, aderența și rezistența în timp. Poate fi pe bază de var și de clei; în cele ce urmează se prezintă doar primele, cele cu clei vor fi descrise în cadru zugrăvelilor pe bază de clei. Se aplică numai la interioare, la temperatura camerei.

  Deoarece ipsosul întărește rapid compoziția de grund, mai ales când aceasta este preparata cu săpun, paciocul se va pregăti în cantități mici, care pot fi utilizate în cel mult 30 de minute.

  Dacă suprafețele sunt foarte rugoase*, cu multe neregularități, se pot aplica două straturi de pacioc. Este mai recomandabil acest lucru decât să se aplice un singur strat mai gros, care se poate exfolia sau microfisura.

  Paciocul se aplică, ca și grundul, pe suprafețe desfășurate și puțin umectate, numai manual, cu bidineaua.

OBSERVAȚIE:

RUGOS (rugoase*) - Suprafața unor corpuri solide care prezintă neregularități la pipăire (aspru, grunjos, scorțos, zgrunțuros, granulos).

ZUGRĂVIREA MANUALĂ

  Pentru a zugrăvi manual sunt necesare câteva scule și anume: bidinea din material plastic sau din păr natural, o pensulă rotundă sau lată, o pensulă de calorifer, un șpaclu, o găleată și o scară.

  

  Bidinelele se găsesc în comerț sub diferite forme: rotunde, prismatice, dreptunghiulare, pătrate etc. Bidinelele noi, din material plastic sau din păr natural, înainte de folosire se țin în apă caldă aproximativ o jumătate de ora timp suficient pentru a umfla partea lemnoasă și a înmlădia părul.

  În perioada lucrului, bidinelele se spală din când în când. La terminarea văruielii, bidinelele se curăță și se spală cu apă caldă cu puțin detergent. Se păstrează atârnate cu părul în jos, legat ușor cu o sfoară pentru a nu se răsfira.

  Bidinelele din păr natural sunt mai scumpe decât cele din material plastic, se întrețin mai greu, se mânuiesc mai dificil și pentru a fi bune de lucru au nevoie de un „rodaj”, fapt pentru care se recomandă cele din material plastic.

  O bidinea din material plastic rezistă la zugrăvirea unui apartament cu 4 - 5 camere de cel puțin 5 ori.

  La grunduit sau paciocat se utilizează bidinele mai uzate iar la realizarea ultimelor două straturi se folosesc bidinele bune.

  Bidinelele rotunde se mânuiesc în așa fel ca „toate părțile” - e vorba de păr - să fie roase uniform; bidinelele dreptunghiulare sau pătrate se mânuiesc cel mai ușor.

  Pensulele rotunde, late, de calorifer, sunt utilizate la zugrăvirea anumitor părți ale suportului unde nu se poate ajunge cu bidineaua sau care cer o execuție mai îngrijită. Pensulele folosite la zugrăveli nu se utilizează la vopsit.

  Șpaclurile sunt late și înguste; se folosesc la îndepărtarea impurităților, stropilor, la chituit etc. După întrebuințare este bine să fie șterse cu ulei de in sau comestibil pentru a le feri de rugină.

  Scara de zugrav, înaintea de începerea lucrării, trebuie verificată dacă este bine legată la mijloc și dacă la partea de jos a picioarelor sunt fixate tălpi de cauciuc sau piele pentru a preveni alunecarea, zgârierea dușumelei, parchetului, linoleumului etc. Scările de zugrav pot fi înlocuite cu mese, capre ș.a.

  În timpul executării zugrăvelii, compozițiile se păstrează în găleți din material plastic sau din tablă, în diferite vase inutilizabile din cadrul bucătăriei ș.a., bineînțeles curate.

  Pentru a zugrăvi manual, cu bidineaua, este necesar a cunoaște câteva reguli și anume: cum se moaie bidineaua în compoziție, cum se manevrează bidineaua plină, cum se formează o fâșie, o coloană, cum se repartizează compoziția pe tavan, pe suprafețele pereților, cum se uniformizează compoziția ș.a.

  La început, se încearcă fluiditatea compoziției pe o zonă a suportului pregătit în acest sens.

  Obligatoriu compoziția de zugrăvit, grund, pacioc etc. înainte de a fi aplicată trebuie strecurată prin sită, ciorap de mătase, tifon etc. Paciocul se strecoară imediat după adăugarea ipsosului, amestecat separat cu apă, în grund; astfel devine mai omogenizat și mai bun.

  În timpul zugrăvitului, din când în când, compoziția se omogenizează pentru a evita depunerea particulelor mai grele la fundul vasului.

  Când fluiditatea optimă a compoziției a fost stabilită se alege poziția corpului față de suprafața ce urmează a fi zugrăvită și față de propagarea luminii solare, astfel ca în permanență lumina naturală să lumineze din partea stângă sau din față.